Nestire::

Un lucru nu inteleg,si macar de m-ar lamuri cineva ,doar asa sa nu mor proasta.
De ce are impresia ca eu nu-l mai iubesc sau ca nu il mai doresc.? Cum asa?.E prea evident,altii imi spuneau ca macar sa pastrez inelul lui.Doamne,de ce as vrea sa scap de el din moment ce eu sunt intr-o continua suferinta?
In capul lui este numai ideea ca eu gata,nu-l mai vreau,nu-l mai plac,dar totusi,nu-i evident din moment ce vorbesc cu tine non-stop si nu te las deloc in pace?Ce o fi asa greu de inteles?!
Sunt chiar curioasa daca dupa o perioada,se va intampla acea minune si va reveni totul la normal,sau totul e in zadar si nu se va mai intampla nimic.Eu una chiar daca as vrea nu imi pot vedea de viata mea,nu stiu,pur si simplu,atractia e prea puternica,ca sa o las balta.
Poate dupa ceva timp voi gasi vreun raspuns la toate intrebarile care fara incetare mi le pun.
Cine stie,viata e plina de surprize.....Sa vad ce se va intampla. :3

Cum s-a intamplat!?!

Ok..deci chiar nu inteleg! Pana acum totul a mers bine,era perfect,prea perfect ca sa fie adevarat sau sa continue.Ne intelegeam ,era placut si ne simteam bine cand vorbeam unul cu altul.In urma cu cateva zile se puteau face 2 luni,dar nu,nu s-au facut datorita mintii mele imbecile care ma condus pe un drum al alcolului .Acesta ar fi unul dintre principalele motive ale despartirii.Dar,inca nu pot sa realizez,de ce?....De ce nu a putut sa continue,nu ma mai puteam gandi la nimic din cauza fericirii.Presupun ca al doilea motiv ar fi acela al schimbarii.Am intrat in noi anturaje,in noii medii care m-au facut sa ma schimb in rau.Acum,sunt urata de toata lumea,si cel mai important am scazut in ochii celui mai bun baiat pe care l-am cunoscut pana acum.Pe acest blog mai sunt cateva postari despre un anumit tip,despre care am scris numai lucruri frumoase care pana la urma dupa desparrtire s-au dovedit a fi numai minciuni.(Nu l-am cunoscut in de ajuns).Dar pe el uite ca am reusit sa-l vad,sa-l cunosc si sa-l simt.Cand stateam impreuna in pat ne priveam unul in ochii celuilalt si nu spuneam nimic.NU!.Era de ajuns sa ne privim si toata splendoarea relatiei si fericirea se putea citi pe chipurile noastre.Inca nu-mi vine sa cred ca s-a terminat....acelasi lucru ,seara de seara plang si ma gandesc cum am putut sa fiu atat de oarba,cum nu am putut sa vad ca A. ma placea cu adevaratsi absolut toate sentimentele erau reciproce.Uite,chiar si acum,scriu si imi cade cate o lacrima in care se simte vina.Cum am putut sa-l pierd? Nu pot accepta una ca asta,de ce sa se termine asa....aveam o groaza de planuri impreuna...dar pana la urma totul s-a dovedit a fi un esec total.Si,ceea ce ma doare mai tare este ca,nu ma va ierta.Devenisem obsedata si am patit-o de 2 ori,ultima oara fiind acum,cand am baut mult si era sa intru intr-un mare bucluc,dar chiar daca am reusit sa infrunt tot m-am ales cu o rana foarte adanca.Si uite asa l-am pierdut pe Andrei.Am pierdut cel mai simcer baiat care a fost vreodata cu mine si pe deasupra foarte intelegator.De ce lacrimile nu se opresc sa curga!?Dupa o saptamana de depresie si mustrari de constinta,trebuie sa accept si sa realizez ca nu o sa ma ierte.Am ajuns ca la orice activitate sau efort pe care il depun,cand numai pot,sa imi spun , "Am sa vorbesc cu A." si asa sa pot termina ce am inceput.
Acum,numai din vorbele sale reci se intelege ca numai simte nimic si este distant.....totusi,merg inainte,cu greu dar merg.Cu toate astea,trebuie sa ma gandesc bine la ce am facut si sa imi dau seama ca nu o sa mai fie nimic,dar parca nu vreau sa il uit,a fost prea frumos si perfect!....NU VREAU! :((
M-am atasat si l-am simtit prea mult pe omul asta ca sa pot trece asa usor!
Si uite asa s-a intamplat,a luat sfarsit vsul frumos din care pana la urma m-am sculat.Ar fi nevoie de o minune sa il mai am pe A.Cu toate acestea eu sa revin inapoi cum eram inainte,o simpla fata cu nimic special care mai iese din cand in cand dupa ore la o bere si insetata dupa o tigara la nervi. Din pacate nu mi s-a intamplat nici o minune pana acum,asa ca imi pot lua adio!...Te iubesc,A.! :((